miercuri, 31 martie 2010

Solidarul şi Iisus karatistul (Partea a... finală)

Aşa deci, Iisus karatistul - cel mai sonat român cu care am avut prilejul să vorbesc.

Pe băiatu’ ăsta l’am descoperit acum vreo 5 ani, complet accidental, în una din căutările mele pe net fără ţintă. Avea un site pe vremea aia, www.iisus.go.ro, care din păcate nu mai există.

Pe acel site el se prezenta lumii: spunea că este un tânăr de 29 de ani (sau ceva de genu’) care lucrează ca telefonist (parcă) diferit de toţi oamenii de pe Glob dintr’un singur motiv: el era reîncarnarea lui Iisus.

Povestea modului în care a ajuns el să constate că este Jesus era atât de stupidă încât devenea comică. Tipu’ zicea că toată viaţa lui fusese un om foarte credincios şi că una dintre persoanele pe care le admira cel mai mult era Paco Rabanne. Astfel, când faimosul spaniol a ajuns în România, eroul a decis să facă tot posibilul să’l cunoască faţă’n faţă.

Nu mai ştiu exact cum, dar i’a reuşit să se apropie de Paco suficient cât să’l poată saluta, iar acesta când l’a zărit a încremenit, l’a privit lung şi i’a zis că vede clar că el este reîncarnarea lui Iisus şi că datoria lui este să salveze omenirea.

Puştiu’, marcat de spusele designerului profet part-time s’a dus acasă şi a început să scrie o carte în care a trecut toate aberaţiile din capul lui sub forma unor amintiri din vieţi anterioare sau a unor previziuni certe. Cartea se găsea de vânzare pe site’ul lui şi costa doar 300.000 ROL (adică sfânt sfânt dar trebuia să mănânce şi gura lui ceva).

Aici mi s’a cam pus pata pe bietul bou, că ştiam clar că se găsesc fraieri în stare să înghită inepţiile lui. Aşa că am decis să’l trezesc la realitate înainte să facă o mică avere exploatând prostia umană.

De acolo a urmat un schimb lung de e-mailuri foarte interesante pornit de la faptul că eu, în ignoranţa mea, am contestat flashbackurile/viziunile sale şi afirmaţia lui Paco Rabanne.

La început a zis că sunt o oaie rătăcită şi că mă poate ajuta; a văzut că nu’i ţine aşa că a schimbat tactica.

După aia a zis că de fapt sunt emisarul Diavolului (care el susţinea că este o femeie) şi că numele meu e Maitreya.

Apoi mi’a spus că simte că sunt duşmanul lui cel mai mare şi că trebuie să mă înfrângă. Eu, fiind excepţional de matur la vremea aia, i’am zis să ne întâlnim să ne luăm la omor, moment în care m’a informat că are centura neagră în 6 forme de arte marţiale şi că este prieten bun cu Zmărăndescu.

I’am spus că nu mă sperie, să vină cu cine vrea şi până la urmă iar a schimbat abordarea, zicând că nu merit atenţia lui şi că îl va ruga pe tatăl său să îşi dezlănţuie furia asupra mea.

După aia a refuzat să mai răspundă şi ca urmare, câteva zile mai târziu a rămas fără site.
Până în clipa de faţă furia lu’ tac’su nu s’a făcut simţită (probabil încă e pe drum sau ceva), iar mântuitorul ninjălău s'a pierdut în anonimat.

Mă gândesc totuşi.. poate chiar sunt un om rău că în fond ăluia nu am vrut să'i dau abţibildul, mănânc lucruri pe care alţii nu şi le permit şi pun la îndoială credibilitatea lui Paco Rabanne. Hm.. va trebui să lucrez la atitudinea mea.

Doi mari baschetbalişti:

Worlds Greatest Basketball Trick Shots - Watch more free videos
Minunat.

marți, 30 martie 2010

Solidarul şi Iisus karatistul (Partea I sau a II-a.. depinde cum priviţi)

Intenţionasem data trecută să fac iar un post similar cu “Tigari. Anarhie. Sex in trei” da’ m’am întins cam mult cu faza cu abţibildu’ aşa că am împărţit postul în două trei (până la urmă) şi chiar am vrut să scriu continuarea ieri da’ m’a doborât lenea.

Acum, fără alte adăugiri, vă prezint încă doi domni cu care am avut onoarea să interacţionez.

1. Solidarul

Am cunoscut cândva un tip destul de ok la prima vedere.. deştept, documentat în multe domenii, aparent relativ normal. Ne’am înţeles excelent timp de vreo 2 săptămâni până când s’a legat o discuţie despre mâncare. Atunci am aflat că omul era un fel de.. solidar extremist care refuza să mănânce orice lucru pe care îl considera inaccesibil pentru diverse comunităţi sau categorii sociale de pe Glob.

Ca să fiu mai clar, el zicea că nu poate mânca un măr, cât timp ştie că există oameni pe planetă care nu îşi pot permite să consume mere.
Practic el trăia din diverse amestecuri de tărâţe, câteva verdeţuri şi ocazional peşte parcă (deşi mi se pare că a renunţat la ultimul). Eh şi mă rog, a început să îmi spună că sunt un animal superficial fără suflet pentru că mă pot bucura de o friptură cât timp în Africa sau mai ştiu io unde există un om care nu a avut odată în viaţă ocazia să mănânce o friptură de orice fel şi că din cauza celor ca mine există răul pe Pământ.

Am încercat să’i explic că cel mai probabil dacă un tip sărac lipit şi mort de foame ar avea şansa să servească o masă copioasă nu ar sta să o ardă filozofic gândindu’se “Mă.. da’ oare este corect din punct de vedere moral să mă hrănesc cât timp alţii ca mine o duc nasol?!” ci s’ar îndopa la greu. Bineînţeles că nu a fost de aceeaşi părere, ba din contră, mai rău l’a enervat argumentul meu.
După conversaţia aia am cam rupt legătura, pentru că el era convins că nu pot fi salvat şi că nu pot avea decât o influenţă negativă asupra celor din jur.

Acum că mi’am amintit de el, mă întreb dacă mai trăieşte sincer, ca n’am mai auzit nimic despre soarta lui în ultimii doi ani.

Rahat. Fac ce fac şi mă tot întind cu vorba. O să evit crearea unui post kilometric scriind despre celălalt tip mâine (în cazul în care nu pierd în lupta necruţătoare cu lenea).

Am o rugăminte totuşi la voi, numeroşii cititori ai blogului: dacă voi consideraţi sănătoasă sau rezonabilă mentalitatea domnului menţionat ziceţi’mi şi mie, că poate el era ăla normal dintre noi doi şi nu m’am prins io.

Câţiva dansatori mai puţin talentaţi:

Minunat.

duminică, 28 martie 2010

Abţibildul cu Brenda

Vorbind despre "traume" din copilărie mi'am adus aminte de o fază probabil unică în lume.

Fiind printre cele mai absurde întâmplări din viaţa mea (nu ciudate, nu înfricoşătoare, pur şi simplu absurde), episodul de faţă s’a petrecut când aveam cam... 8-9 ani.

Într-o zi de toamnă se făcea că am ajuns, nu mai ştiu exact cum, să mă plimb prin Bucureşti cu un văr de’al meu prin alianţă cu maşina lui. Chiar nu mai ţin minte cine a fost de acord ca ăla să mă scoată pe afară sau de ce eu am cooperat pentru că părea uşor suspect el aşa, oricum, cert este că am mers într’un parc în care nu mai fusesem până atunci şi din care nu ştiam să mă întorc acasă.

Toate bune şi frumoase până când mi’am scos o gumă. Era de’aia cu surpriză şi memorabila surpriză din povestea aceasta era un abţibild cu Brenda din faimosul serial Beverly Hills 90210. Mie nu mi s’a părut mare lucru, la vremea respectivă nici nu ştiam cine e aia dar dragul meu văr aparent avea o mică pasiune pentru ea fiindcă m’a ameninţat imediat că dacă nu îi dau lui abţibildul mă abandonează acolo în parc.

Iniţial am crezut că e doar o glumă (proastă, chiar şi după standardele unui puşti de 8-9 ani) şi am zis nu, moment în care tipul s’a enervat, a urlat la mine, s’a ridicat de pe bancă şi a luat’o din loc grăbit aşa spunându’mi că el pleacă şi că mă lasă acolo. Am tot alergat după el - omu’ era din ce în ce mai furios şi vă asigur că nu glumea - iar în cele din urmă, dându’mi seama cât de important era pentru el acel abţibild i l’am oferit. Dar chiar şi atunci a refuzat să îl accepte până nu mi’am cerut scuze pentru că nu i l’am dat din prima şi m'a pus să îl rog să'l ia. Fericirea care i’a cuprins chipul când i’am înmânat’o pe Brenda îmi va rămâne în minte veşnic. Chiar nu cred că voi simţi vreodată o asemenea fericire.

Deci pe scurt tipul era dispus să abandoneze un copil pentru un abţibild. În mod surprinzător, nu mai face parte din neam acum. Se pare că nu era tocmai bărbatul perfect. Tragic.

Clipul ăsta cel mai probabil e editat dar tot mi se pare tare:

Insane stunt - Watch more Funny Videos
Minunat.

marți, 23 martie 2010

Lansatorul de bebeluşi

Uau, pur şi simplu uau. Bine zicea puştiu’ ăla, Einstein parcă: “doar două lucruri sunt infinite, universul şi prostia umană, însă nu sunt sigur despre primul”.

Exact când credeam că părerea mea despre omenire nu poate deveni mai proastă, am dat peste un patent... să zicem îndrăzneţ.


Click pentru a observa dubioşenia mai de aproape.

După cum scrie şi în titlul din poză, această invenţie fantastică este menită să ajute femeile în procesul naşterii.

Mecanismul nu este deloc complex: mama este legată ferm de masă şi în momentul naşterii doctorul porneşte maşinăria iar masa începe să se învârtească din ce în ce mai repede, aplicând o forţă centrifugă din ce în ce mai mare asupra fătului până când acesta... este lansat din mamă. Fac pariu că acum vă daţi palme gândindu’vă: „Ah la dracu’! E atât de simplu! Aş fi putut să inventez eu asta şi să devin faimos.” ..eh, asta e!

Sunt foarte curios ce s’o fi întâmplat cu savanţii care au creat’o. Aş fi profund şocat dacă aş afla că nu au fost închişi urgent într’un sanatoriu după ce şi’au prezentat ideea.

Nu înţeleg. Cum este posibil ca cineva să conceapă un asemenea lucru? Patentul în sine are 9 pagini în total, dintre care 5 alcătuite integral din explicaţii referitoare la modul de operare şi la avantajele oferite de deosebita maşinărie. Probabil că altcineva ar fi realizat cât de stupidă este chestia în timp ce ar fi scris acele pagini, dar nu şi ei! Tipii erau porniţi într’o misiune de a revoluţiona lumea medicală şi nu au lăsat mici obstacole ca bunul simţ sau logica să le stea în cale.

Io unu dacă aş fi avut ideea să inventez aberaţia asta, cred că indiferent cât de încântat aş fi fost de propria mea creaţie, aş fi început să am îndoieli când m’aş fi apucat să desenez plasa dintre picioarele femeii, strategic adăugată pentru a prinde fătul când este proiectat pe această lume. Parcă pot să’l şi văd pe doctor stând preventiv în spatele plasei cu o mânuşă de baseball.

Oricum, sincer să fiu maşinăria asta probabil ar fi avut succes dacă ar fi promovat’o ca altceva.. de exemplu, ca un aparat de tortură sau de provocat avort spontan garantat, pentru că trebuie recunoscut că asta şi este, adică io nu aş numi “naştere” aplicarea unor forţe ce pot face pe oricine să leşine (şi asta nu e de la mine, e chiar din patent, undeva este precizat că doctorul trebuie să aibă grijă când calibrează puterea fiindcă invenţia este capabilă să lase pe oricine inconştient).

Pentru cine nu crede sau nu vrea să creadă că o asemenea tâmpenie există, patentul complet este disponibil aici în format PDF.

Ce sunt unii dispuşi să facă doar ca să pară cool...:

Dude Endures Paintball Firing Squad - Watch more Funny Videos
Minunat.

duminică, 21 martie 2010

Probleme în relaţie?

Stimaţi cititori de sex masculin, fie că vă aflaţi într'o relaţie care a început să scârţâie sau că încercaţi să faceţi o persoană să se îndrăgostească de voi, puteţi să uitaţi de griji pentru că am o soluţie!

Sigur, există deja tot felul de cursuri pentru mărirea încrederii în sine, terapie de cuplu etc etc, dar toate metodele comune necesită mult mult timp şi nu vă poate garanta nimeni că vor avea efectul dorit, pe când ideea mea este complet diferită! Vă solicită foarte puţin timp, efortul implicat este minim şi nu trebuie să modificaţi niciun aspect al vieţii voastre sau al stilului personal... singurele probleme ar fi că e destul de ilegală, oarecum costisitoare şi mă rog, imorală ar zice unii.

Veţi avea nevoie de 3 lucruri: un prezervativ (de'ăla alb semitransparent, clasic), contact sexual cu persoana pe care doriţi să o cuceriţi/recuceriţi şiiiiii cocaină.

Ce trebuie să faceţi:

Extrageţi prezervativul din ambalaj cu grijă (încercaţi să îl atingeţi cât mai puţin ca să nu luaţi lubrifiantul de pe el) derulaţi'l pe o coală de hârtie apoi aplicaţi pe întreaga lui suprafaţă, în mod uniform, o cantitate mică de cocaină. Rulaţi'l la loc, introduceţi'l înapoi în ambalaj după care folosiţi'vă şarmul şi toate resursele la maximum pentru a o seduce pe aleasa inimii voastre (sau după caz, alesul, merge în ambele situaţii).

Cocaina este asimilată de corp indiferent de orificiul prin care este administrată. Ca urmare, partenera se va simţi cu adevărat în al nouălea cer după actul sexual. Repetaţi de încă 2-3 ori manevra şi treptat va începe să se simtă deprimată/rău când va trece multă vreme fără să vă ciocăniţi.

Teoretic, o faceţi dependentă de şarpele de pantalon - practic însă o faceţi dependentă de cocaină, dar mă rog, aici intervine ordinea voastră de priorităţi, deci cât timp importanţa introducerii soldatului în perimetru rămâne deasupra importanţei sănătăţii tipei, ghinionul ei.

Mult succes!

Pentru alte sfaturi utile, pe orice temă, mă puteţi contacta oricând!

Reducând însă nivelul demenţei şi revenind la realitate, vă prezint doi oameni evident extrem de plictisiţi:

Macgyver Nutshot ! - Watch more Funny Videos

Minunat.

miercuri, 17 martie 2010

Mama model

Sunt sigur că de multe ori aţi spus cuiva “mă, eşti cel mai prost”. Eh, ar cam trebui să vă cereţi scuze, pentru că vă asigur că există indivizi în lume mult mult mai proşti decât orice cunoscut de’al vostru. Pentru a susţine această afirmaţie vă voi prezenta o vacă (atât ca mentalitate cât şi ca greutate efectivă) încălţată.



Dulce :]

Fiinţa delicată din poză este Donna Simpson, o doamnă perfect normală de 42 de ani care vrea să atingă 500 de kile pentru a obţine titlul de “cea mai grasă mamă din lume” şi implicit un loc fabulos în Cartea Recordurilor. Reuşita respectivă îi va aduce şi o sumă considerabilă de bani de care are nevoie cu disperare pentru a’şi întreţine cei doi copii (de 3 şi 14 ani), zice ea.

Aparent morsa asta eşuată consideră că ceea ce face este admirabil, dar eu cred că există câteva probleme.

Prima problemă şi totodată sursa celorlalte este că tipa e o idioată notorie – dar asta era evident, acum să vă spun ce nu ştiţi deja.

Ca să se îngraşe în halul ăsta automat are nevoie să mănânce foarte mult, dar mâncarea costă. Aşa că şi’a făcut un site unde bărbaţii excitaţi de femei grase care înfulecă (da.. din păcate există un asemenea fetiş şi e chiar destul de comun) îi dau bani ca să se uite la ea petrecând ore în şir mâncând şi spălându’şi colacii sub duş.

Ea a menţionat că pentru a deveni un mamut contemporan cât mai repede trebuie să facă foarte puţină mişcare sau deloc, adică să se implice cât mai puţin în creşterea şi supravegherea copiilor săi (deşi parcă toată faza asta era pentru ei şi buna lor evoluţie).

A şi se pare că nimeni nu i’a explicat că la 500 de kg nu mai eşti “gras” ci deja suferi de obezitate morbidă care, după cum sugerează şi numele, are şanse foarte mari să te cam omoare – şi nu e vorba că îmi pasă de ea, dar dacă ar mierli'o, copiii ei (la care ţine enorm, să nu uităm!) ar rămâne orfani.

Bun, acestea fiind spuse, cât timp nu îi cedează inima şi copiii ei nu mor/nu sunt răpiţi cât ea e ocupată rumegând un mistreţ la rotisor şi nici nu rămân traumatizaţi când află că mami se vinde pe internet pentru bonuri de masă, planul tipei este perfect şi îi urez mult succes.

Vreau să învăţ să bat ca băiatu' ăsta, de la 0:50 încolo este CEL PUŢIN genial:


Minunat.

duminică, 14 martie 2010

Cam sinistru

Servind astăzi un cico şi un pişcot cu doi domni am auzit o poveste destul de dubioasă.

Unul dintre ei, să’l numim Boris, a început să ne explice cum a rămas traumatizat din cauza unei domnişoare fine.

A cunoscut el o fătucă, s’au plăcut şi la scurt timp s’a lăsat cu o relaţie mai mult sau mai puţin serioasă - în orice caz, ciocăneala era la loc de glorie. Nu a trecut mult până când adevărata natură a puştoaicei a ieşit la suprafaţă, ea dovedindu’se a fi o nimfomană în toată regula, dependentă de papagalul chel.

La început a fost interesant şi amuzant pentru Boris, însă curând apetitul sexual al nesătulei a devenit oarecum problematic, ea cerând să fie măciucărită câte 5-6 ore la rând zilnic. Azi aşa, mâine aşa, până când, într-o noapte de neuitat, bietul tânăr a adormit în mijlocul actului deasupra preaiubitei partenere. Duduia însă nu se săturase de polonez aşa că s-a gândit să continue chiar dacă domnul era în lumea viselor. Astfel, a apucat cu fermitate cucul flasc al acestuia şi a început să’l îndese în vrabia sa cu degetele după care să’l tragă iar afară, repetând manevra până când l’a trezit pe posesor.

Acum nu ştiu dacă oricine ar reacţiona la fel, dar Boris nu a fost tocmai încântat de faptul că tipa îi maltratase ştrulumeagul în timp ce el dormea, aşa că a decis să pună capăt relaţiei.

Probabil că unele persoane vor spune că nu trebuia să fie atât de drastic dar se pare totuşi că alegerea a fost una mai mult decât inspirată, graţioasa boarfă ajungând în arestul poliţiei câteva săptămâni mai târziu, fiind prinsă babardindu’se în Parcul Izvor (de ce o fi ales acolo, nu ştiu, nici n’ai unde să te ascunzi în parcul ăla) cu mai mulţi indivizi simultan.

Deci da.. există oameni cu probleme severe în lume şi este foarte posibil ca ei să fie în imediata voastră apropiere.

În încheiere, un clip vechi dar memorabil:



Minunat.

vineri, 12 martie 2010

Evident că am dreptate

Se zice că "n'ai de unde să ştii până nu încerci" dar geniul meu nelimitat şi logica mea infailibilă (am zis!) mi'au permis să găsesc o situaţie care face, în mod incontestabil, excepţie de la regula asta.

Mai exact, am stat eu aşa şi m'am gândit, în înţelepciunea mea, că dacă vreodată aş reuşi să inventez o maşină a timpului, m'aş întoarce, de exemplu, înapoi exact la secunda asta, în locul în care mă aflu. Din moment ce exact în această clipă eu nu văd o copie a mea stând lângă mine, înseamnă că nu voi reuşi niciodată să construiesc o maşină a timpului, cu alte cuvinte, am aflat cu ce ocupaţie să nu'mi irosesc întreaga viaţă, pentru că oricum ar fi degeaba. Briliant, nu?

Mă rog, hai să nu fiu prea exigent cu mine însumi, că na, poate maşina pe care aş inventa'o ar avea o marjă de eroare, aşa că îmi mai acord încă două zile să apar, dar dacă tot nu mă văd până la termenul limită, clar nu mă apuc să lucrez la proiectul respectiv.

Uneori mă uimesc singur cu revelaţiile pe care le am!

Dacă totuşi mă trezesc cu mine la uşă şi mă apuc de construit, o să mă întorc şi ca să'i avertizez pe tipii din clip să nu facă experimentul ăsta:


Microwave Box Of Wine - Watch more Funny Videos

Minunat.

duminică, 7 martie 2010

Cutremurător

Hopa.. diacritice!

Exact când credeam că am scăpat, după ce am reuşit să supravieţuim necruţătoarei gripe porcine care a făcut sute de victime (Doamne sfinte!) la nivel global şi după ce am învăţat să controlăm influenţa flăcării violete, iată că a apărut o nouă ameninţare şi de data asta sunt convins că e groasă.

Acum câteva zile o RENUMITĂ pranoterapeută, stimata Doina Ionel, a spus că i s'a arătat ei aşa, în unul din numeroasele ei momente de clarviziune că pe 28 martie un cutremur va intreţine relaţii sexuale neconsensuale cu România şi în urma catastrofalului eveniment ne va lua dracu' pe toţi.

Ştirea trebuie să fie pe bune pentru că gagica asta este atestată în pranoterapie (s'a terminat şmecheria, adică aveam nişte dubii dar după ce am văzut atestatul, mi'a închis gura) şi este o veterană în domeniul paranormalului. Şamaniţa asta în devenire este capabilă să prezică viitorul (în general după ce acesta trece) şi viziunile sale sunt în mod clar reale pentru că seamănă foarte mult (ce coincidenţă!) cu anunţuri făcute în avans de către oameni de ştiinţă.

Pur şi simplu paranormală.

sând gluma la o parte, mie mi'e chiar simpatică puştoaica asta pentru că ştie să se promoveze, adică vizitând pagina ei de interpânză se poate constata că tipa e practic bună la orice: pranoterapie, bioenergie, clarviziuni, vorbeşte şi cu Iisus, ce mai.. e un fel de briceag de'ăla universal ea. Cred că o discuţie la telefon cu asta seamănă foarte mult cu una cu italianul ăla simpatic (regretabil săltat de poliţie pentru fraudă) care vindea inele la TV - îl sunai să cumperi un inel şi el îţi mai dădea încă 30, două coliere, 3 ceasuri şi ţi'o împrumuta şi pe asistenta lui pentru o noapte.

Deci se ştie, pe 28 martie toată lumea să evacueze oraşele. Ne vedem în Câmpia Bărăganului la o cafea şi un mic.

Dacă anunţul ar fi fost făcut de o petardă obosită, mitomană, senilă, cu un aspect de traseistă de pe centură care e moartă după atenţie şi bani aş fi putut să'l iau la mişto, dar fiind emis de o asemenea doamnă respectabilă care fără îndoială este racordată la paranormal, mă văd nevoit să iau măsuri şi să mă pregătesc pentru miniapocalipsa ce urmează.

Din categoria "glume de şantier" (dă'i cu click):

Minunat.

Totuşi stau şi mă gândesc.. cât de jenant ar fi să se adeverească viziunea ăleia. o_O

miercuri, 3 martie 2010

Unicorni

Se pare ca in ciuda eforturilor mele de a ramane intreg la cap indiferent de ceea ce'mi ofera viata, m'am sonat. Partea aiurea e ca nu se datoreaza unei tragedii sau unui eveniment marcant etc ci unui joc descoperit ieri.

Acesta este nemernicul in cauza:


In mare parte este vorba despre un unicorn robot care sare si sparge stele in timp ce alearga dupa niste... zane sau ceva de genu' in incercarea de a'si implini visele. Toata actiunea se petrece intr'o lume colorata in nuante de mov si roz, iar daca unicornu' sta in viata destul de mult, la un moment dat incep sa apara si niste delfini (roz si aia) care sar in jurul lui. Foarte tare!

Suna gay, pare gay, chiar este gay dar nu ma pot abtine. Cred ca am stat vreo 4 ore pe el in total de ieri pana azi. Mi'e rusine, ma face sa'mi pun sub semnul intrebarii sexualitatea, dar asta e.

In orice caz, sunt curios cati oameni pot sa'l joace si dupa sa spuna ca nu le place. Pana acum cred ca l'am dat la vreo 20 de insi si toti au ramas hipnotizati de cretinismul sau adorabil.

Asa ca, va rog, dati un click pe imaginea de mai sus si vedeti daca puteti sa'i rezistati. Eu nu am fost suficient de puternic.

A da, inca ceva:



Backflip Off School Desk - Watch more Funny Videos

Minunat.