Şi'am revenit

Mii de scuze pentru faptul că am dispărut ca măgaru'n ceaţă fără să zic dacă mai scriu vreodată aici sau ceva, dar am fost FOARTE* prins cu activităţi intelectuale în ultima lună şi jumătate şi efectiv nu am găsit loc în agenda mea pentru a mai posta.

(* = a se citi "mai deloc")

Unul dintre motivele de bază pentru care am revenit acum şi nu peste încă o lună este că, deşi am întârziat un pic, vroiam să vorbesc despre mult mediatizatul deces al Mădălinei Manole.

Au existat multiple scenarii referitoare la decesul neaşteptat al interpretei de muzică de calitate relativ îndoielnică, dar mi s-a părut că au fost excluse tocmai cele mai plauzibile.

Fiind, printre altele, şi detectiv part-time, am pus cap la cap dovezile şi am ajuns la două scenarii care mie mi se par extrem de logice şi de bine consolidate. Totodată, ambele îl implică pe Băsescu.

Am analizat felul în care marinarul devenit şef de stat s'a comportat la înmormântarea Mădălinei Manole şi corelând atitudinea sa cu impactul pe care l'a avut prezenţa lui acolo asupra imaginii sale publice, am ajuns la următoarele teorii ale conspiraţiei:


1. Tatăl copilului starletei este Băsescu.

Da, exact. Soţul Mădălinei nu este un susţinător al lui Băsescu, a aflat cumva că acesta este tatăl copilului pe care el îl creşte şi orbit de furie şi'a otrăvit nevasta, urmând ca în curând, după ce incidentul va fi oarecum uitat şi Băsescu (care ştie ce s'a întâmplat de fapt) îşi va lăsa garda jos, să încerce să termine ce a început, răzbunându'se şi pe Domnul Preşedinte.


2. Băsescu avea nevoie de ceva care să'i propulseze imaginea în ochii poporului.

Asta e o teorie un pic mai forţată, fiindcă îi stăteau la dispoziţie o groază de alte mijloace de a îmbunătăţi modul în care este perceput de cetăţeni; în orice caz, este posibil ca Băsescu să fi ordonat asasinarea Mădălinei Manole.

De ce? Foarte simplu. Cântăreaţa era ţinta perfectă ţinând cont că nu mai cântase serios de ani buni (paguba adusă puterii creative a industriei muzicale româneşti este minimă) şi totodată era cunoscută şi îndrăgită de o ţară întreagă, ba chiar mai mult, avea fani şi peste hotare.

Astfel, decesul ei avea să devină, garantat, un subiect extrem de mediatizat şi implicit înmormântarea ei avea să fie televizată. Cu ocazia înmormântării Băsescu plănuise să facă o apariţie neaşteptată şi uşor atipică, sugerând că este copleşit de pierderea unei persoane atât de importante pentru lumea muzicală nu doar din România ci de pe tot Globul. Fiind văzut de o naţiune întreagă cum este clar zdruncinat de dispariţia unui geniu artistic, imaginea lui ar fi avut automat de câştigat, el părând mai sensibil, mai uman şi, evident, mai asemănător românului de rând.

Dar da, fiind un subiect atât de delicat voi sublinia că tot ce am scris aici este la mişto şi pentru cei care vor să mă anunţe că "de aşa ceva nu se face mişto bă", am o singură întrebare:

Voi aţi văzut ce caterincă de prost gust a făcut Carmen Harra pe baza acestei tragedii? Nu numai că nu a fost criticată, dar toţi boii au şi rămas cu gura căscată în faţa puterilor şi cunoştinţelor ei uimitoare.

Sincer să fiu, nici nu mai ţin minte când am văzut ultima oară un clip cu unu făcând ceva de pe un acoperiş care să se termine cu bine:

Minunat.