miercuri, 29 septembrie 2010

Ştiuci şi ştiucari

Păi da. Mă trezesc io ieri pe la ora 3 jumate noaptea, mă îmbrac în echipamentul de pescar, iau undiţa, cutia cu momeli şi dau să plec, ca orice om normal, la pescuit de ştiuci. Când ieşeam pe uşă însă am realizat că nu ştiam niciun loc bun unde să tragă ştiuca.

"Căcat, ce fiasco total!" m'am gândit eu, dar am avut noroc. Mi'a venit ideea să intru pe net să caut un chat românesc non-stop despre ştiuci şi locaţii unde pot fi prinse acestea şi exact cum era de aşteptat, am găsit!

După ce am petrecut o oră discutând cu alţi pasionaţi de ştiuci şi de activităţi legate de ştiuci (cunoscuţi sub denumirea de ştiucari), am plecat la sigur. Acum familia mea are ce mânca luna asta datorită excepţionalului site Stiuca.ro.

Aşa că dacă vreţi să prindeţi o ştiucă mare şi nu ştiţi unde şi cum sau dacă pur şi simplu vreţi să purtaţi o discuţie nocturnă de neuitat cu nişte oameni speciali, mergeţi pe chatul ăla. Îmi puteţi mulţumi mai târziu.

Operaţie de schimbare de sex instantă:

Minunat.

miercuri, 22 septembrie 2010

Cu creştinii la secţie

Acum câţiva ani am observat o chestie... nu ştiu exact de ce dar principalele locuri în care se adună toţi ciudaţii din oraşul ăsta sunt gările şi secţiile de poliţie. Sigur, oricine poate găsi câteva explicaţii cum ar fi: la secţie sunt mereu ciudaţi pt. că au probleme cu legea, la gară sunt pt. că vin să cerşească folosindu’şi handicapurile sau defectele pt. a impresiona persoanele miloase etc. Însă uneori dubioşii vin în locurile astea fără un scop anume, ca şi cum sunt pur şi simplu atraşi de ele.

De exemplu, săptămâna trecută am fost să’mi fac un buletin nou. Mă duc ieu la secţia 14, intru în camera de aşteptare de lângă biroul pt. evidenţa populaţiei, iau un loc şi mă pun pe aşteptat. Dau roată cu ochii prin cameră să văd exact câţi mai erau înainte şi undeva în faţa mea în dreapta (vezi Fig. 1) văd două femei mai... aparte. Ambele aveau în jur de 55 de ani cam aşa, una era slabă băţ şi îmbrăcată în haine mulate şi cealaltă grasă şi îmbrăcată ca o pirandă. La prima vedere deşi mi s’au părut o privelişte atipică am zis că sunt şi ele două femei oarecare aflate la coadă.


Fig. 1. Legendă: botezatu - ieu | suliţa şi hipopotamul - cele două doamne.

Mai trec 5 minute şi mă uit iar la ele şi văd cum grasa scoate dintr’o plasă o icoană, mare frate - avea cam 40x50cm, şi’o pune în poală şi începe să se uite fix la ea ca şi cum era în transă. Prietena ei slăbănoagă scoate o carte cu o cruce pe copertă (părea cam mică să fie Biblia, mă rog, irelevant) şi’o pune pe genunchi deschisă şi începe să citească cu mare atenţie din ea.

Neavând altceva de făcut am început să le analizez mai în detaliu şi atunci am constatat că slăbănoaga ţinea cartea INVERS. Ce citea din ea sau cum... nu ştiu, însă la un moment dat s’a oprit, a ridicat privirea spre zidul din faţă şi a făcut ochii mici aşa ca şi cum citea ceva de pe perete. Era foarte concentrată pe ce făcea şi din când în când se oprea şi începea să râdă isteric, după care începea iar să “citească”. A ţinut’o aşa timp de vreo 15-20min iar io deja începusem să mă întreb dacă nu cumva sunt ieu ăla nebun, chiar mă întrebam foarte serios dacă nu cumva chiar e scris ceva pe zidul respectiv şi eu nu văd, credeam că începusem să pierd contactu cu realitatea. Tipa în continuare f. concentrată.

Ca şi cum asta nu ar fi fost de ajuns, deodată grasa scoate din plasă nişte ochelari de soare mari, şi'i pune la ochi şi începe să îşi dea repetat cu icoana în frunte cu putere. Au urmat încă 5 min în care slăbănoaga a râs la bancurile de pe perete şi grasa s’a tot pocăit cu stil, după care s’au oprit amândouă şi au început să discute din nou ca două persoane perfect normale. Nu pentru mult timp însă pt. că după câteva clipe slăbănoaga a ridicat privirea fix în tavan.

Se uită vreo 10 secunde în bec după care, pe o voce de persoană ce tocmai avusese o viziune divină, îmi zice:
- Băiatule! Da, tu, cu ceasul la mână. Să ştii că este ora 6.
Ieu rămân blocat, mă uit la ea, mă uit la ceas şi neştiind ce ar trebui să fac îi răspund:
- De fapt e 4:35.
În clipa aia amândouă au tăcut, grasa şi’a dat jos ochelarii şi au început să se comporte ca şi cum nu se cunoşteau.

10 minute mai târziu a ieşit femeia din biroul de evidenţă a populaţiei să întrebe câţi mai eram şi pt. ce veniserăm (că până la 6 primeau dosare, iar după 6 eliberau actele) şi fiecare a început să răspundă, însă când a fost rândul celor două doamne distinse, ele au zis: “A noi nu am venit pt. nimic, doar am trecut pe aici.” ...wtf?!

Cred că şi tipu’ ăsta frecventează secţiile şi gările:

Insane Saw Blade Handstand - Watch more Funny Videos
Minunat.

luni, 6 septembrie 2010

Pe şosea

Lăsând la o parte faptul că Google consideră că e perfect OK să pună pe blog reclame cu linkuri către site'uri unde poţi aranja întâlniri cu Poz Topi, vreau şi io nişte păreri legate de clipul următor, dacă se poate. Bineînţeles, e făcut de japonezi:



Cu siguranţă cine l'a făcut încerca să transmită un mesaj, care o fi acela... nu ştiu.