Adevărul e că în linii mari ieu ştiam de mulţi ani cum o ard tipii din Mensa şi deşi mereu m’au sâcâit într’o oarecare măsură, niciodată nu am simţit nevoia să îi caut şi să’i iau la omor până săptămâna trecută când am dat de
un blog.
Blogul ăsta îi aparţine unui mare savant, Radu Borza - secretar şi membru al Consiliului Director al Mensa România, iar tema de bază tratată este gramatica limbii române, după cum indică şi titlul său
foarte haios “Puţină gramatică”. Deşi încă din primele rânduri devine clar că băiatul suferă atât de tare de el încât cred că stă pe morfină 24 din 24 ca să poată supravieţui, nu asta e ce m’a scos din sărite, în fond, dacă ar avea de ce, din partea mea ar putea să fie extrem de arogant.
Problema gravă e că până şi de la nivelul meu de tăietor de frunze la câini se pot observa o groază de greşeli gramaticale (şi de exprimare în general) în postările sale, lucru ce mă împinge să pun respectuos următoarea întrebare:
cum să fii atât de prost? Dacă tot eşti afon la capitolul limba şi literatura română, de ce rahat să te apuci să faci un blog prin care vrei să’i înveţi pe alţii cum să scrie şi să se exprime "corect"?
Vai, vai, vai... şi sunt nişte greşeli atât de flagrante ca de exemplu: cacofonii repetate, dezacorduri, forme de plural nearticulate, punctuaţie complet aberantă etc. Băi şi are un tupeu monstruos în el şi nişte aere... DOAMNE!
Avea o postare Are MULTE postări în care spune “Am găsit o greşeală în DEX!”; cine plm zice aşa ceva? Mai exact, cine plm stă să caute greşeli în DEX şi să le dezbată pe bloguri?! Cât de trist să fii? Oare ce culmi nebănuite a atins singurătatea acestui băieţel de a ajuns el să citească DEX-ul ca pe o carte, criticând cu pasiune erorile din el?
De departe însă cele mai interesante sunt încercările sale (
lipsite de succes) de a explica de ce greşelile lui sunt de fapt corecte, una memorabilă fiind cea legată de cacofonii, unde susţine că o cacofonie este perfect OK cât timp nu apare într’un text destinat citirii cu voce tare. Adică io am voie de exemplu să fac câte cacofonii vreau aici şi nimeni nu poate să’mi reproşeze nimic din moment ce blogul meu nu este menit să fie redat oral unor ascultători. Cu toate că apreciez disperarea cu care s’a agăţat de
definiţia din DEX a cacofoniei, tot s’a făcut de cacao fiindcă aproape toţi oamenii repetă ceea ce citesc, în sinea lor, cu vocea minţii şi nu e ca şi cum poţi citi “...ca ca...” fără să te poarte cu gândul la denumirea uzuală a
"caviarului de toaletă".
Este absolut fenomenal blogul lui per total: greşeli peste greşeli, sugestii şi recomandări de exprimare luate de undeva dintr’o limbă română a anilor 1800, pagini întregi în care critică forme corecte ale unor expresii sau acorduri şi numeroase alte lucruri ce indică fără loc de îndoială cât de prost este gagiul şi totodată cât de convins e că e genial. Nu aş fi zis nimic, serios, chiar aş fi tăcut, că am bucurii mai mari în viaţă decât să îi arăt cu degetu' pe toţi care scriu sau se exprimă greşit, dar omul ăsta efectiv o caută cu lumânarea făcând pe profesoru'.
De'a dreptul tragic e că există oameni care'i ascultă sfaturile şi îl stimează, considerându’l o persoană cultă, capabilă să te înveţe ceva. GREŞIT. Tipul ăsta nu e altceva decât un rătăcit cu MULT MULT prea mult timp liber, căruia i’a zis mami lui sau o altă rudă de gradu’ întâi că e deştept până când i s’a urcat la cap.
Chiar insist, dacă stăpâniţi măcar un pic gramatica limbii române, să intraţi pe blogul lui şi să jucaţi un joc: de fiecare dată când găsiţi o greşeală gramaticală, beţi o gură de bere. Nu cred că apucaţi să treceţi de primele 10 pagini fără să daţi în comă alcoolică (sau fără să muriţi de plictiseală).
Gata, am exagerat cu seriozitatea, de data viitoare revin la chestii mai "normale".
Nimic neobişnuit, doar un urs jedi:
Minunat.
