Operaţiunea Blue Peacock

Demult, o fată a postat ceva foarte inteligent pe un forum: “Ajutor, am 15 ani, recent prietenul meu m’a lăsat însărcinată şi m’a părăsit, iar partea cea mai gravă este că nici măcar nu ştiu dacă e al meu copilul sau nu. Ce să fac?”. Pe moment, am fost convins că o persoană atât de proastă clar va sfârşi ori moartă într’un şanţ până la 25 de ani ori angajată pe viaţă la REBU. Greşit. Aparent, oameni atât de idioţi pot ajunge chiar să lucreze în cadrul Ministerului Apărării, cel puţin aşa se înţelege din următoarea fază.

De chestia asta am aflat acum câteva luni şi am tot vrut să scriu despre ea dar m’am luat mereu cu altele. Este vorba despre o invenţie, probabil cea mai absurdă din istorie care a ajuns să fie aprobată şi construită pe banii unui stat.

Cândva după jumătatea secolului trecut, pe englezi i’a cuprins paranoia. Deveniseră tot mai speriaţi de ideea că ruşii ar putea decide în orice secundă să’i invadeze aşa că s’au gândit să ia măsuri. Deşi existau numeroase modalităţi eficiente testate de a-şi apăra teritoriul, ei şi'au propus să încerce ceva nou. Probabil că această poveste dovedeşte cel mai bine că "mai nou" nu înseamnă neapărat "mai bun". Aşa deci... ce s’au apucat ei să facă?

În primă fază, au construit o armă nucleară, care deşi nu era nici pe departe cea mai puternică din lume, era singura făcută special pentru a fi îngropată în pământ.

De ce ar îngropa cineva o bombă atomică? Păi... ce fel de întrebare e asta? Pentru a o folosi ca mină de teren, bineînţeles!

Ideea era următoarea: să producă mai multe bombe de acel tip, să le planteze sub pământ în câmpurile din Estul Germaniei şi să le lege la nişte declanşatoare sensibile la presiune. Deja sună ca o idee uşor bizară (dacă nu tâmpită) dar ingeniozitatea englezilor nu se termină aici.

Imediat după ce au plasat minele de teren nucleare au avut o revelaţie. Odată cu venirea iernii acestea ar fi îngheţat şi implicit ar fi încetat să mai funcţioneze, aşa că au adunat cele mai strălucite minţi pentru a găsi o soluţie. Cum ar fi putut ţine bombele calde de’a lungul anului ca să nu se strice?

Timp de câteva săptămâni au analizat un şir interminabil de variante şi în cele din urmă au ajuns la concluzia că cel mai bine ar fi ca lângă fiecare “mină” să mai sape o groapă mică în care să plaseze... pam pam pam... cuşti cu găini. Cuştile urmau să fie acoperite cu pământ, comunicând cu suprafaţa doar printr’un tub îngust prin care ar fi intrat aer şi prin care putea fi introdusă hrană. Conform logicii lor, aceasta era cea mai eficace şi mai inteligentă modalitate de a asigura buna funcţionare a dispozitivelor.

De ce să îngropi bombe capabile să radă fiecare un oraş întreg şi să le foloseşti ca mine de teren? Şi dacă tot ai făcut asta, de ce să bagi, dintre toate lucrurile din lume, GĂINI lângă ele? Chiar.. nu’mi explic.. şi sincer, dacă ar fi fost pur şi simplu o născocire a unui bou sau un alt patent ratat n’ar fi fost nimic deosebit. Dar invenţia asta a fost aprobată de cele mai înalte autorităţi ale Marii Britanii. Cum a fost posibil aşa ceva?! N’o să înţeleg niciodată.

A şi mai era ceva, bombele astea (similare ca putere cu cea de la Hiroshima) aveau un fitil de siguranţă de 10 secunde... din nou... nu am nici cea mai vagă idee de ce. Adică nu e ca şi cum există ceva ce ai putea face în 10 secunde ca să scapi nici măcar cu tehnologia din prezent, cu atât mai puţin cu cea de la vremea aia.

În concluzie, sfatul meu ar fi următorul: dacă vreodată ajungeţi pe un câmp din Estul Germaniei şi auziţi cotcodăceli de sub pământ, să ştiţi că mai aveţi 10 secunde de trăit, deci dacă vă doreaţi să faceţi ceva în această viaţă şi n’aţi apucat până la momentul respectiv, grăbiţi’vă.

Am redescoperit clipul ăsta recent şi este efectiv admirabilă voinţa pisoiului:

Kitten Attempts Epic Jump - Watch more Funny Videos
Minunat.