Mensa - Partea I

Cu siguranţă toată lumea a auzit despre faimoasa organizaţie cu penetrare internaţională Mensa - acel excepţional club exclusivist prin intermediul căruia oamenii cu un IQ ieşit din comun (din raza celor mai deştepţi 2%) se pot întâlni pentru a purta discuţii pe care muritorul de rând nu le’ar putea percepe.

Eh, întâmplarea face că Mensa racolează genii pustii şi din România, iar acum câteva zile soarta m’a dus pe site’ul "filialei" lor de la noi. Sfios, am zis să fac şi eu testul lor de evaluare gratuit ca să văd dacă mă depăşeşte (sau poate de plictiseală... nu mai ştiu). Oricum, cert e că am obţinut un rezultat chipurile uimitor şi mi’au recomandat să aplic la ei pentru a deveni membru.

Uşor reticent din fire nu m’am umezit de emoţie ci în schimb am zis să văd exact CE FACE Mensa asta şi ce implică statutul de membru al său; de’aici lucrurile au luat’o la vale, rău. Sincer să fiu nici nu am idee cu ce să încep...

Pe scurt, tot ce trebuie să ştiţi este că “Mensa” înseamnă “proastă” în spaniolă. Inteligent, nu? O organizaţie INTERNAŢIONALĂ elitistă pentru oameni extrem de culţi a ales un nume cu un asemenea înţeles într’o limbă atât de răspândită.

Dar să trecem peste, în fond un nume este doar un nume şi important este ceea ce fac ei acolo. Din păcate însă şi la capitolul ăsta băieţii stau cam naşpa deorece, pe bune, nu fac NIMIC – sau hai, fac şi ei ceva: periodic se adună, pun de o conferinţă (termenul englezesc pentru un astfel de eveniment fiind “sausage fest”) în cadrul căreia îşi freacă reciproc ego-urile (şi nu numai) spunându’şi unul altuia cât de deştepţi sunt.

În ciuda faptului că ei nu fac mai nimic util pentru omenire cu aşa-zisele lor minţi inegalabile, tipii ăştia mai sunt şi foarte pretenţioşi, în sensul că deşi (cel puţin la noi) nu există beneficii reale în a fi membru , acest statut nu poate fi obţinut decât trecând cu brio un test de IQ care se dă contra cost ŞI MAI MULT DECÂT ATÂT, odată devenit membru, pentru a nu fi dat afară trebuie să achiţi o taxă anuală. Deci... plăteşti o taxă ca să dai un test ca să ţi se permită să plăteşti o altă taxă, mişto.

Practic, erudiţii ăştia oferă doar un fel de seriviciu matrimonial pe bani pentru persoane relativ isteţe. Spun “relativ isteţe” fiindcă, de fapt, IQ-ul nu reflectă clar cât de deştept eşti, fiecare test de IQ având un stil unic de a trece prin mai multe categorii de întrebări (logică, atenţie, viteză de reacţie etc) şi un punctaj maxim propriu - cu alte cuvinte, este un fel de (hm... cum să mă exprim ca să nu sune vulgar...) lăbăreală.

Ar mai fi de zis nişte lucruri legate de persoanele aflate la conducerea sa, dar despre asta voi scrie în postul următor, iar tot ce v’am spus azi nu a avut alt scop decât să vă facă să înţelegeţi următoarea mea rugăminte:

Dacă veţi avea vreodată norocul să cunoaşteţi un individ care se laudă că este membru Mensa şi are un aer de superioritate, puneţi'i în vedere că este un cocalar notoriu, care are impresia că este genial fiindcă a trecut un test răsuflat şi care concret are acest titlu "onorabil" doar pentru că plăteşte o taxă anuală. A şi mai spuneţi'i că mă'sa e Mensa.

Poate credeţi că's prea dur cu biata organizaţie, că domnii fondatori nu au intenţii rele etc., dar îmi voi justifica atitudinea data viitoare.

Probabil că deja ştiţi clipul ăsta dar l'am pus aici oricum. Nu'mi dau seama dacă merită urmărit pentru ce face tipul, pentru melodie sau pentru reacţiile privitorilor dar am simţit nevoia să mă uit până la capăt:

Minunat.

Exploziv!!!

Examen în 8 ore, ar trebui să dorm dar există lucruri mai presante de făcut cum ar fi să vă atrag atenţia asupra unei ameninţări din imediata voastră apropiere de care cel mai probabil habar nu aveaţi şi anume: riscul de a muri instant în orice clipă datorită unor leziuni anale extreme.

Aparent, dacă aveţi scaune ce vă permit să le ajustaţi înălţimea, vă aflaţi în primejdie de a da colţu’ într’un mod pe cât de rar, pe atât de îngrozitor. Mecanismul ăla de ridicare/coborâre a părţii superioare a scaunului are la bază o pompă cu aer comprimat ce pare’se este capabilă să înmagazineze suficientă presiune pentru a putea, în situaţii incredibil de nefericite şi de spectaculoase, să explodeze, găurind porţiunea pe care sunteţi aşezaţi şi devastându’vă ireversibil pufarina plus câteva organe interne.

Deşi acest pericol dorsal sună ca o evidentă exagerare impertinentă, a fost înregistrat deja un caz de „penetrare anală de către scaun” în urma căruia viaţa unui băiat chinez de 14 ani a fost curmată subit (mai multe detalii aici). Aşa că, până nu se află concret dacă piesa de mobilier din întâmplarea relatată este vinovată de crimă sau nu, vă sfătuiesc să vă păziţi fundurile, la propriu.

Cum să te distrezi pe scara rulantă:

Kid Smashes Escalator Lamp With Head - Watch more Funny Videos
Minunat.

Cu taxiul (un post kilometric)

Nu sunt un snob (sau cel puţin aşa îmi place să cred) dar când vine vorba de ajuns într’un loc aflat la o distanţă mai mare de o staţie de metrou de casa mea simt o nevoie incontrolabilă să iau taxiul; fac chestia asta de vreo 5 ani şi deja mă întreb oare câţi taximetrişti mai sunt în Bucureşti cu care nu am mers.

Sincer să fiu nu e vorba de lene, mă rog bine, nu pot să mint în halul ăsta, e vorba de lene, dar nu în totalitate! Un alt motiv de bază pentru care îmi deplasez fizicul cu acest mijloc de transport destul de scump este diversitatea. Adică am cunoscut o groază de tipuri de oameni în drumurile mele cu deosebitele maşini galbene. În mod surprinzător nu toţi sunt nişte ţărani inculţi şi manelari lipsiţi de idealuri în viaţă; pentru unii indivizi este doar o a doua slujbă pe lângă alta mult mai serioasă, unii seamănă cu mine şi fac asta în mare parte fiindcă le permite să cunoască persoane de toate felurile, în timp ce alţii au ales meseria pentru că îi relaxează dar... hm.. hey... ia gata. Ce plm, deja pare că’s plătit de o firmă să fac reclamă circulatului cu taxiul (scuze pentru acest paragraf relativ de umplutură, recitindu’l acum îmi dau seama că nu era chiar necesar dar... e deja scris şi e păcat de munca mea aşa că îl voi include, la fel ca pe această paranteză).

Să trec însă la subiect:

Majoritatea populaţiei crede că nu e sigur să mergi cu taxiul, existând mereu riscul să dai peste vreun dement care nu urmăreşte decât să’ţi fure rinichii sau mai ştiu ieu ce. Eh vreau să vă spun că nu e chiar aşa, adică în 5 ani am dat doar peste 3 debili, însă ultimul m’a marcat în sensul că eram convins că urma să mă felieze într’un mod extrem de odios sau ceva similar.

Ce s’a întâmplat mai exact... într’o seară, m’am suit ca de obicei în primul taxi care mi’a ieşit în cale. Şoferu’ părea un domn de vreo 35 de ani perfect normal. Mergem noi ce mergem şi după 5 minute ajungem la un stop în faţa căruia erau nişte blocuri construite recent. Mai departe, voi încerca să reproduc cât mai fidel conversaţia ce a urmat:

ieu: - Hah, au terminat blocurile astea, ştii că cică în ele are şi Mutu un apartament?
El: - Eh, da, mă rog, ar zice orice ăştia ca să vândă apartamentele. (brusc, extrem de nervos:) Dar asta nu mă deranjează aşa tare, ce mă enervează este prostia oamenilor.
ieu: - Mmm? Adică?
El: - Adică, în pula mea, cât de prost să fii să crezi că blocurile astea au fost făcute de oameni?
ieu: - Ăăă... ce? Dar cine le’a făcut?
El: - Nu le’a făcut nimeni! Erau făcute deja de Dumnezeu! Sunt doar munte şi minereu de fier!
ieu: - Da dar... tot le’a modelat cineva...
El: - ŞI CE? NU CONTEAZĂ! E DOAR MUNTE ŞI MINEREU DE FIER! CUM SĂ FII ATÂT DE PROST ÎNCÂT SĂ STAI ÎNTR’UN MUNTE?
ieu (complet derutat): - Păi.. dar nu e doar “munte”.. e o construcţie complexă...
El (din ce în ce mai crizat): - E PE DRACU! E PENTRU PROŞTI! În lume nu există altceva decât apă, vânt, foc, minereu de fier şi munte, ATÂT! IA ZI, TU AI CASĂ? (<- what the fuck, ce fel de întrebare e asta? deja eram îngrijorat pentru că tipul era evident sonat)
ieu: - Erm... nu.
El: - AŞA, NICI EU. SĂ'I FUT ÎN GURĂ PE TOŢI CARE TRĂIESC ÎN MUNŢII ĂŞTIA. Io nu's fraier ca ei! Io am doar maşina asta, trăiesc toată ziua în ea şi e foarte bine.
ieu: - Da, bine gândit.

Imediat după i’am zis că am ajuns unde vroiam şi am coborât pentru că era groasă situaţia. Am fost tentat să’i atrag atenţia că şi maşina lui e doar munte şi minereu de fier dar am zis că mai bine nu.

Pe scurt: deşi nu este probabil să o mierliţi mergând cu taxiul, posibilitatea există şi în cele din urmă acest lucru devine evident. Vreau să subliniez faptul că NU este inventată faza, iar domnul umblă chiar şi acum printre munţii din Capitală. Hm, ar fi trebuit să’i notez număru’ cred...

Şi acum, nişte grindină - poate că nu e aşa uimitor clipul dar pe mine m’a şocat un pic. Uitaţi'vă măcar pe sărite, devine din ce în ce mai grav:

Minunat.

Filmul lui Russell Crowe

Bună ziua.

Deşi am făcut relativ recent un post despre calitatea îndoielnică a aşa-ziselor filme “bune” din ziua de azi, o experienţă derutantă de care am avut parte ieri mă forţează să scriu din nou despre o producţie cinematografică în vogă.

Experienţa derutantă menţionată a fost vizionarea minunăţiei pseudoistorice “Robin Hood” ce putea foarte bine să se numească “Filmul lui Russell Crowe” pentru că exact asta este. Dacă veţi căuta un pic informaţii despre această bijuterie hollywoodiană veţi afla că iniţial nici nu trebuia să fie despre Robin Hood dar, ce chestie, lui Russel Crowe nu i’a plăcut scenariul şi a cerut ca acesta să fie aproape în întregime rescris şi personajul în jurul căruia se desfăşoară acţiunea să fie schimbat.

Hey, sigur! De ce nu? În fond, ce se poate întâmpla rău dacă te apuci şi rescrii întreaga poveste în timp ce filmezi?

Păi, lăsând la o parte faptul că asemănările dintre producţie şi legenda clasică a lui Robin Hood se limitează la numele personajelor şi trăsăturile acestora, în film nu se întâmplă absolut nimic relevant. În sensul că sunt prezentate foarte multe scene care acordă atenţie preponderent situaţiei generale din Anglia Evului Mediu, iar evoluţia faimosului arcaş de la stadiul de soldat la cel de lider al armatei engleze este conturată foarte vag prin episoade mai mult sau mai puţin semnificative, ca şi cum domnu’ ar fi un simplu Gigel secundar care se află şi el pe’acolo. Sfârşitul, deşi în fine focusează pe Robin Hood, este jenant, incluzând o răsturnare de situaţie dubioasă care încearcă într’un târziu să readucă povestea la forma sa originală.

De aici ajung şi la ceea ce m’a enervat/plictisit cel mai tare la acest “blockbuster” şi anume că a fost un alt film de’ăla care ar putea (sau ar trebui) să aibă în titlu “THE BEGINNING” (pentru cei ce nu ştiu spaniolă, înseamnă “începutul”), urmând trendul lansat cam din 2000 potrivit căruia este foarte cool şi interesant să iei o poveste şi să’i mai adaugi un capitol la început (pe care’l faci cum vrea muşchii tăi) în care explici cum au ajuns personajele principale să fie aşa cum sunt ele. Nu spun că toate filmele cu „BEGINS”, „THE BEGINNING” sau „ORIGINS” sunt proaste... doar majoritatea.

Mă rog, aş putea să mai aberez despre defectele acestui film, cum ar fi: bipolaritatea regelui John, bipolaritatea lu’ Maid Marion, bipolaritatea lu’ Little John, bipolaritatea copiilor pădurii, amnezia acută de care suferea Robin Hood vindecată miraculos ş.a.m.d. dar parcă n’are sens fiindcă în fond nu vreau decât să transmit un mesaj foarte simplu: nu vă duceţi să’l vedeţi la cinematograf.

Sunt convins că mulţi oameni nu vor fi deloc de acord cu ce am scris ieu aici şi vor ridica în slăvi această fabuloasă producţie semnată de Ridley Scott (mai degrabă de Russell Crowe), dar asta e, voi suferi în tăcere şi îmi va trece.

Un singur cuvânt... VAI:

Brutal Nutshot On Park Bench - Watch more Funny Videos
Minunat.

Rahat (turcesc)

9 zile şi 4 calculatoare devirusate mai târziu, am revenit. Mult mai sictirit, mai sonat, dar totodată mai înţelept fiindcă am învăţat o lecţie extrem de importantă: hackerii ruşi nu trebuie subestimaţi.

Dar asta nu este foarte interesant. Interesantă este însă o creaţie artistică inegalabilă peste care am dat acum două zile:

Da, este o vaginobicicletă. Dă'i cu click pe imagine pentru mai multe poze.

Sigur, pentru omul incult de rând pare rodul obscen al unei minţi frustrate sexual, dar nu este! Nu nu! Este o capodoperă complexă menită să atragă atenţia asupra poziţiei insignifiante ocupate de femei în această lume a bărbaţilor - cel puţin aşa susţine duduia (deloc dementă!) care a realizat'o.

După ce am studiat îndelung deosebita bicicletă am ajuns la concluzia că vreau una. O voi numi Frederick şi de fiecare dată când viaţa mă va dezamăgi mă voi ascunde înăuntrul ei şi îmi voi imagina că totul este în regulă.

În încheiere, mă prezint timid cu o rugăminte: dacă ştiţi cumva de unde pot cumpăra o pereche de pantofi ca cea de mai jos, lăsaţi şi voi un comment aici sau daţi'mi un mail. Rog seriozitate.

Minunat.

Ce mai e la modă

În nemernicia mea nu prea i'am mai acordat atenţie bietului blog în ultimele 2 săptămâni. Promit să’mi revizuiesc atitudinea, dar să trec la subiect:

Din nou, în ciuda eforturilor depuse să fiu la curent cu aproape tot ce mişcă mereu, să ştiu care sunt cele mai discutate subiecte şi mai ales ce este în trend, se pare că uşor uşor iar am rămas în urmă şi sunt foarte dezamăgit de mine.

Săptămâna trecută, de exemplu, mi’a venit să intru în pământ de ruşine. Asistând la o conversaţie despre ce e considerat în prezent cool în materie de sex, m’am cam făcut de cacao când a fost pomenit numele unei practici mai... exotice (cred că ăsta’i termenul potrivit) şi eu am fost singurul care nu a ştiut ce înseamnă. Practica respectivă se intitula nulificarea penisului – numai din denumire este clar că e ceva odios dar fiind plictisit, voi explica exact în ce constă.

Este foarte simplu: pe scurt, se execută cu precizie şi tandreţe o gaură în perineu (locul ăla dintre scrot şi anus) ce îi va permite individului să poată urina fără să îşi folosească penisul. Da, asta înseamnă că orice domn cu cucul nulificat poate face pipi în timp ce duce măgarul în beci fără să îşi deranjeze partenera (teoretic). YES! În fine, este posibil! Nu'i aşa că sunteţi entuziasmaţi? Nu? Nici eu.

Şi da... e oarecum o semischimbare de sex fiindcă tipul ajunge să se uşureze ca o domnişoară dar aparent procedura nu este considerată gay şi în plus, cică sporeşte virilitatea!

Eu cred că o să îmi fac două găuri, să revoluţionez moda şi să fiu de două ori mai potent decât amatorii cu una.

Neclarităţi?

I’a luat doar 13 minute:

Minunat.