Microbistul fără molari

Ca să’l citez pe Charles Dickens din cartea sa, Marile Speranţe (şi totodată să arăt SUBTIL cât de cult sunt): “N-am să vă spun povestea aşa cum s-a întîmplat. Am să v-o spun aşa cum mi-o amintesc”.

În cartierul meu locuieşte un domn, să’l numim... hm... Reginald. Reginald nu a fost niciodată pasionat de carte fiind mai fascinat de activităţi fizice (bătăi de stradă) sau de perfecţionarea agilităţii sale - esenţială pentru stilul lui de viaţă ce implică adesea urmăriri şi furturi (un exemplu memorabil fiind când l’am prins iarna căţărat, ciordind lumini de pe un brad). Practicarea pugilismului stradal are însă şi dezavantaje (performanţa cere sacrificii, asta e) şi astfel a cam rămas fără dinţi individul, lucru care nu l’a deranjat până într’o zi când a luat o hotărâre: să înceapă să strângă bani ca să’şi repare dantura.

Neavând studii sau o slujbă, n’a fost deloc uşor să strângă banii necesari, dar după 6-8 luni a reuşit. Văzându’se însă în bani s’a răzgândit şi i'a apărut o nouă prioritate: să îşi ia şi el, ca tot omul, un televizor. Zis şi făcut. S’a dus, şi’a luat TV, iar în aceeaşi seară s’a pus să se uite la un meci de fotbal că juca Steaua, iar el e un stelist înfocat. Poate că povestea ar fi avut un sfârşit fericit însă Steaua nu a câştigat în seara aia, iar tipul, fiind pasional din fire, a luat televizorul şi l’a aruncat pe geam, de la etajul 8 (sau 9?) unde locuieşte el.

De ce să strângi 8 luni bani pentru dinţi doar ca în ultima clipă să’ţi iei un TV în schimb şi să’l arunci pe geam câteva ore mai târziu... nu ştiu, nu sunt destul de boem ca să înţeleg. Oricum, morala poveştii, pe scurt, cred că ar fi: nu da dinţii din mână pe televizorul de pe gard.

Fantastică scena următoare şi tind să cred că stările prin care trece gagiul asasinat sunt identice cu stările străbătute de Reginald când şi'a văzut televizorul făcut bucăţi:
* negare - când refuză să creadă că a fost rănit grav de un ninja;
* furie - când înţelege că este reală situaţia;
* târguială - când priveşte shurikenul şi încearcă să găsească o soluţie;
* depresie - când realizează că nu există nicio soluţie şi că a luat'o'n mână;
* şi în cele din urmă acceptarea situaţiei - când cade la pământ ridicând resemnat umerii şi mâinile.
Până şi ninjălăul pare impresionat de profunzimea interpretării.

Minunat.